INVITATIE
IN CASA OLARULUI
Ieremia 18 : 1 -23

M-ai pogorât o, Doamne Sfinte,
Să văd cum plămădeşte – Olarul
În casa Lui, din lut fierbinte
Un vas , în care-Şi pune Harul …

Luă un bulgăre de tină
Din glodul frământat, de jos ;
L-a pus pe roată, în Lumină,
Începe a-l modela frumos …

Sub Mâna-I măiestrită, Sfântă,
Olarul simte-o-mpotrivire
A lutului ce îl frământă…
(De împietrire şi de fire …)

Nu stă pe gânduri Creatorul
Privind la boţul de noroi :
Îl ia, ‘l frământă cu tot zorul
Din nou ! Pe roată-l pune-apoi…

Să îi dea forma-ncearcă iar,
De vas de cinste, nu de-ocară !
Lucrat pe Roata de olar :
Privindu-i rostul, forma clară …

Atunci, am înţeles pe dată
Tot rostul frămantării-n sine ;
Al lutului, ce-i pus pe roată
Spre-o modelare sfântă, bine !

Căci numai pogorârea-n Harul
Smeririi-n lepădări de sine ,
Mă poate modela Olarul
Să-I fiu un vas de cinste , mâine !

Şi frământarea mea pe Roată ,
Nu pare-a fi un crud supliciu :
Ci-o formă bună-n Mâini de Tată,
Un VAS în care în deliciu

El toarnă Duhul Sfânt – preaplinul,
Mireasma vieţii-n ascultare :
Şi curmă-mpotriviri, veninul
De fire veche, lepădare …

Mai modelează-mă odată
Pe Roata Ta de Sfânt Olar !
Să prind sub Mâna Ta de Tată
O nouă FORMĂ SFÂNTĂ-N HAR !

AMIN !